Cum gestionăm emoţiile?

Este posibil ca atitudinea celorlalti sa ne precipite emotiile, dar noi suntem singurii responsabili de modul in care reactionam.
Orice schimbare, chiar si una dorita, aduce cu ea o stare de melancolie pentru ca tot ce ramane in urma este o parte din noi insine.
Dacă la un moment dat avem o emoţie negativă e indicat să ne oprim pentru a conştientiza ce idei au declanşat acea stare.
La ce ne-am gândit de-am ajuns să ne simţim astfel?
Odată identificate gândurile, putem opta pentru un alt mod de a reflecta situaţia care să genereze emoţii mai uşor de gestionat.
Pe scurt, alegem alte gânduri, care să ne ajute să ne adaptăm în locul celor care ne sabotează. De exemplu, dacă ne înfuriem pe cineva pentru că nu şi-a respectat promisiunea, prin autoanaliză putem afla că la baza supărării noastre se află un gând inflexibil de genul „oamenii trebuie să-şi respecte cuvântul”.
Dar o astfel de cerinţă nu îi va transforma pe cei din jur doar pentru că vrem noi.
O reformulare posibilă – şi mai echilibrantă – este: „Mi-ar fi plăcut să-şi ţină promisiunea.” Efectul emoţional va fi în acest caz tot un disconfort, dar de o intensitate mai uşor gestionabilă.
Persoanele suferinde emoţional optează inconştient pentru interpretări dureroase ale realităţii, în care ele se percep ca fără alegeri sau fără putere. Astfel rezultă sentimente de tristeţe, revoltă, neputinţă etc., iar resursele lor de adaptare sunt astfel subminate. Din contra, persoanele sănătoase emoţional sunt flexibile mintal şi îşi propun conştient să schimbe interpretarea situaţiilor pe care le traversează într-una care mai degrabă îi mobilizează să rezolve problemele
Ceva ce se ştie mai puţin şi se aplică şi mai puţin este că avem libertatea de a opta pentru interpretarea pe care o dăm realităţii.
Mult prea des însă, preluăm inconştient de la părinţi şi/sau prieteni moduri de a filtra mintal evenimentele.
Conferim acestora sensuri care de fapt nu ne aparţin şi apoi doar le „jucăm” - uneori fiind chiar foarte convinşi că e reacţia noastră. Cât de des nu auzim comentarii de genul: „Semeni cu mama/tatăl tău”?
Devenim astfel nişte marionete ale obiceiurilor de gândire şi simţire transmise mecanic de-a lungul generaţiilor.
Uităm că avem libertatea de a da lumii şi vieţii propria semnificaţie şi a extrage astfel propriile învăţăminte.
A-ţi controla emoţiile nu înseamnă a strange din dinţi şi a pretinde că ele nu există
Mulţi cred că a-ţi controla emoţiile înseamnă să le înăbuşi, să nu le mai simţi.
Astfel, anesteziaţi emoţional, oamenii ajung să nu mai ştie ce simt, minţindu-se pe sine şi pe ceilalţi şi ajungând uneori chiar până la înstrăinare de ei înşişi.
Nu ceea ce ni se petrece ne face să ne simţim veseli, trişti, entuziaşti sau furioşi. Ci modul în care interpretăm mental situaţia respectivă.
Sa nu uitam ca zece oameni plasaţi în aceeaşi situaţie vor avea emoţii variate, pentru că gândesc diferit.